Ceea ce vedeți în primele 4 fotografii nu e vreun oraș din Austria, Elveția sau Germania… Sunt imagini din TIMIȘOARA- județul Timiș, Banat, România. Locul unde s-a aprins făclia acelei „chestii” pe care unii nu au înțeles-o și nu (sau nu vor!) o înțeleg nici acum… și care s-a numit și se numește Revoluție. Locu unde oamenii au ieșit în stradă- de la profesori universitari, medici, preoți, până la ultimul muncitor sau student, femei însărcinate, bunici, elevi, copii de grădiniță… Locul unde în Decembrie 1989 străzile din centru și nu numai au fost pline de tancuri, de arme, de cadavre, de femei țipând, căutându-și cu îndârjire și curaj fiii, soții…

Vreți să vă mărturisesc ceva? În 1990, în iunie, când am dat aici admiterea la Facultate, mergeam în fiecare zi în Piața Operei și la Catedrala Mitropolitană și contemplam zidurile semețe ale acelor minunate clădiri în care încă vibrau, parcă găurile gloanțelor din acel dureros, sângeros Decembrie. În multe se vedeau încă gloanțele, în unele tocuri de ferestre sau uși se vedeau urme de sânge (NU- NU ERA VOPSEA, NU era DECOR!). Pe treptele Catedralei aproape 1 an a rămas impregnat sângele zecilor de copii împușcați pe 18 decembrie 1989, când au venit să aprindă lumânări în memoria eroilor deja morți… AM trpăit studenția așa. Acolo. Și, totuși,orașul renăștea, se ridica, își punea lacrimilie în scrinul sufletului său mare și își continua mersul demn, îndrăzneț, liber.

Studenții, de la diverse facultăți (inclusiv cele tehnice, de la Medicină Veterinară, Îmbunătățiri Funciare, Hidrotehnică…) erau nelipsiți de la spectacolele de Operă, de la concertele jazz sau simfonice, de la expoziții, șah, pictură etc. Era grupuri compacte de prieteni romăni, maghiari, seui, svabi, sîrbi, arabi… nu conta naționalitatea, ne împrieteneam și clădeam ceva frumos iar orașul renăștea. La propriu.

Priviți-l. Așa e acum. Acolo unde tancurile duduiau și ucideau în decembrie, în numele comunismului.

Un oraș ca o poveste. Cu clăriri baroc ori cu influențe Art Nouveau ce vrăjesc pe oricine, cu parcuri de un pitoresc greu de descris în cuvinte, cu oameni calzi, primitori, un oraș luminat, un oraș cu reguli democratice și cu o viață culturală de invidiat…  Un oraș care își respectă trecutul și valorile,un oraș n care, la facultate, în prima zi, DOMNII PROFESORI (și scriu așa pentru că așa merită) te invită să cunoști orașul, să îi cunoști muzeele și viața culturală!). Un oraș din România. Întâmplător sau nu,din… banat. Unde trăiesc în armonie romăni, șvabi, sași, maghiari, secui, sârbi, studenți sirieni, din Yemen, din Iordania, din Arabia Saudită, din Ungaria, chiar, din Chișinău… etc.  Un oraș. Și AȘA ARATĂ!

În celelalte fotografii, sunt câteva instantanee din centrul Ploieștilor…   

Foto: turistderomania.ro, Facebook, ziare.com, Lonely Planet, Primar PH

Articolul Timisoara vs Ploiesti apare prima dată în Primar in Prahova.



Source link