Volumul rezervorului pentru apa de ploaie se alege după suprafața acoperișului, după cantitatea de precipitații din zonă și, mai ales, după cât de multă apă se folosește între două ploi. Calculul pornește de la o regulă simplă: 1 mm de ploaie înseamnă 1 litru de apă pe fiecare metru pătrat de acoperiș. Pentru o grădină obișnuită de la țară, un rezervor între 1.000 și 3.000 de litri acoperă de regulă udarea dintre ploi.
Câtă apă de ploaie se poate strânge de pe un acoperiș?
Cantitatea de apă se calculează înmulțind suprafața acoperișului în plan orizontal cu precipitațiile în milimetri și cu un coeficient care ține cont de pierderi. Suprafața în plan este cea a amprentei casei văzute de sus, nu suprafața înclinată a învelitorii.
| Tipul învelitorii | Coeficient orientativ | Apă dintr-o ploaie de 10 mm pe 100 m² |
|---|---|---|
| Tablă | 0,85–0,95 | 850–950 l |
| Țiglă ceramică sau de beton | 0,75–0,9 | 750–900 l |
| Șindrilă bituminoasă | 0,8–0,9 | 800–900 l |
| Acoperiș plat cu pietriș | 0,5–0,6 | 500–600 l |
| Acoperiș verde | 0,3–0,5 | 300–500 l |
În România, precipitațiile anuale variază de la aproximativ 400–500 mm în zonele de câmpie din sud-est la peste 1.000 mm la munte. O casă cu 100 m² de acoperiș din țiglă, într-o zonă cu 600 mm pe an, poate strânge în jur de 45.000–54.000 de litri anual.
Cum se calculează volumul potrivit al rezervorului?
Volumul potrivit se calculează după consumul din perioadele secetoase, nu după totalul anual, pentru că ploile vin neregulat. O metodă practică are trei pași:
- Consumul săptămânal: o grădină de legume are nevoie, vara, de aproximativ 20–25 de litri pe metru pătrat pe săptămână, ploaia inclusă.
- Perioada fără ploaie: în multe zone, intervalele de două–trei săptămâni fără precipitații importante sunt obișnuite vara.
- Capacitatea de umplere: rezervorul nu trebuie să fie mai mare decât poate umple acoperișul după câteva ploi obișnuite.
De exemplu, pentru 50 m² de legume și o pauză de două săptămâni, necesarul ar fi de 2.000–2.500 de litri. Reguli suplimentare pentru folosirea eficientă a apei sunt prezentate în ghidul despre irigarea în condiții de secetă.
Ce tip de rezervor se alege?
Rezervorul se alege după spațiul disponibil, după volum și după perioada de folosire: cele supraterane sunt ieftine și ușor de montat, iar cele îngropate păstrează apa rece și nu îngheață. Rezervoarele supraterane trebuie să fie opace și rezistente la radiațiile solare, pentru că lumina favorizează algele în apă.
- Butoaie de 200–300 l, potrivite pentru o curte mică sau pentru florile de lângă casă.
- Containere de 1.000 l, pe palet, care se pot lega în serie; cele transparente trebuie acoperite.
- Rezervoare îngropate de 3.000–10.000 l, potrivite pentru grădini mari sau pentru folosirea apei în casă, la vasul de toaletă.
Ce filtre și protecții are o instalație de colectare?
O instalație de colectare are nevoie de o sită la jgheab, de un filtru la burlan și de un preaplin care duce surplusul departe de fundație. Fiecare element rezolvă o problemă precisă:
- sita oprește frunzele și acele de brad înainte să ajungă în burlan;
- separatorul pentru primele ape deviază prima cantitate de ploaie, care spală praful și resturile de pe acoperiș;
- capacul etanș sau plasa fină împiedică înmulțirea țânțarilor;
- preaplinul conduce apa în exces spre o rigolă sau spre un loc de infiltrare, nu lângă zidurile casei.
Jgheaburile și burlanele trebuie să fie în stare bună, iar un acoperiș cu țigle sparte sau cu tablă ruginită afectează și calitatea apei; semnele unei învelitori neglijate sunt descrise în articolul despre acoperișul neglijat ani la rând.
La ce se poate folosi apa de ploaie?
Apa de ploaie se folosește pentru udarea grădinii, pentru spălarea uneltelor, a curții și a mașinii și, cu o instalație separată, pentru vasul de toaletă. Fără tratare, ea nu este potrivită pentru băut sau pentru gătit. Pentru apa de băut, sursa rămâne rețeaua publică sau fântâna verificată, după cum arată ghidul despre calitatea apei din fântâni.
Cum se pregătește instalația pentru iarnă?
Instalația se pregătește pentru iarnă prin golirea rezervoarelor supraterane și a furtunurilor și prin întoarcerea apei din burlan spre canalizare sau spre rigolă. Apa înghețată poate crăpa butoaiele din plastic și robinetele, iar un rezervor plin, înghețat parțial, își poate deforma pereții. Rezervoarele îngropate sub adâncimea de îngheț pot rămâne în funcțiune, cu condiția ca țevile de legătură să fie golite sau protejate.
